Meneopol Ofticatul
Am tot crezut în Dumnezeu, ba mai mult decît atît, am tot sperat cã existã şi cã….
Ori e vîrsta de vinã, ori am vazut destule la viaţa mea, ori am fost dezamãgit prea tare de cele din jurul meu dar… mi s-a cam acrit de acest personaj de care se tot folosesc unele instituţii “doar” ca sã mã manipuleze.
Biserica, aceastã instituţie plinã de lingãi materialişti, scursuri şi turnãtori profesionişti… le-aş mai gãsi cîteva “calitãţi” dar nu vreau sã parã cã forţez nota. Aceasta, care pare atît de schingiuitã de toate regimurile e una din singurele instituţii care a trecut ca raţa prin apă străbãtînd toate cãrãrile fãrã a se abate de la drumul ei. Şi dacã vi s-a pãrut cã biserica e puţin slãbitã şi fãrã vlagã e doar o impresie, puterea Bisericii e foarte mare şi foarte periculoasã. Ca dovadã toate regimurile s-au folosit de aceasta şi toate regimurile i-au oferit funcţii înalte şi beneficii materiale pe mãsurã.
Biserica, aceastã armã de manipulare în masã, îşi trimite din vechi timpuri vîrful de lance în fiecare colţişor de casã, acesta “învaţã” de bine pe toatã lumea şi ne cãlãuzeşte paşii spre cãrarea pe care trebuie sã mergem, fiind acoperit de celebra frazã “biserica ne învaţã numai de bine”.
Departe de mine gîndul de-a aduce în discuţie cazuri de preoţi fãrã har, beţivi, curvari, dornici de înavuţire, mincinoşi şi trãdãtori… acestea sînt o micã problemã de ordine interioarã în sînul instituţiei. Încerc doar sã mã detaşez şi sã observ amãnunte, atît. Ce fel de amãnunte? Spre exemplu cum se înghesuie masele de oameni sã pupe nişte oase; cum, la fel, mase întregi de oamneni se strivesc în picioare pentru un blid de mincare la nuştiu ce parastas organizat de Preafericiţii noştrii… Observ (şi mã îngrozesc) cîtã putere au feţele bisericeşti în administraţiile locale, în politicã în general, asta ar trebui sã ne sperie tare de tot. Observ, de asemenea îngrozit, cît de influent e clerul bisericesc în media…
Şi, cel mai dureros este cã, de undeva de sus fictivul Dumnezeu priveşte şi aprobã masacrul sufletesc şi exterminarea individului prin manipularea intelectului. Şi sînt sãtul sã tot aştept sã se coboare şi sã mã apere de biserica patronata de el. Dar, poate intr-o bunã zi, noi ãştia care nu plecam urechea la "învăţăturile" lui, o sã ne aducem aminte ca avem dreptul nostru la opinie si-o sa dãm de pãmînt cu Dumnezeul mamii lor de pungaşi…
Tare-aş vrea sã vã vãd odatã treziţi la viaţã !
Am tot crezut în Dumnezeu, ba mai mult decît atît, am tot sperat cã existã şi cã….
Ori e vîrsta de vinã, ori am vazut destule la viaţa mea, ori am fost dezamãgit prea tare de cele din jurul meu dar… mi s-a cam acrit de acest personaj de care se tot folosesc unele instituţii “doar” ca sã mã manipuleze.
Biserica, aceastã instituţie plinã de lingãi materialişti, scursuri şi turnãtori profesionişti… le-aş mai gãsi cîteva “calitãţi” dar nu vreau sã parã cã forţez nota. Aceasta, care pare atît de schingiuitã de toate regimurile e una din singurele instituţii care a trecut ca raţa prin apă străbãtînd toate cãrãrile fãrã a se abate de la drumul ei. Şi dacã vi s-a pãrut cã biserica e puţin slãbitã şi fãrã vlagã e doar o impresie, puterea Bisericii e foarte mare şi foarte periculoasã. Ca dovadã toate regimurile s-au folosit de aceasta şi toate regimurile i-au oferit funcţii înalte şi beneficii materiale pe mãsurã.
Biserica, aceastã armã de manipulare în masã, îşi trimite din vechi timpuri vîrful de lance în fiecare colţişor de casã, acesta “învaţã” de bine pe toatã lumea şi ne cãlãuzeşte paşii spre cãrarea pe care trebuie sã mergem, fiind acoperit de celebra frazã “biserica ne învaţã numai de bine”.
Departe de mine gîndul de-a aduce în discuţie cazuri de preoţi fãrã har, beţivi, curvari, dornici de înavuţire, mincinoşi şi trãdãtori… acestea sînt o micã problemã de ordine interioarã în sînul instituţiei. Încerc doar sã mã detaşez şi sã observ amãnunte, atît. Ce fel de amãnunte? Spre exemplu cum se înghesuie masele de oameni sã pupe nişte oase; cum, la fel, mase întregi de oamneni se strivesc în picioare pentru un blid de mincare la nuştiu ce parastas organizat de Preafericiţii noştrii… Observ (şi mã îngrozesc) cîtã putere au feţele bisericeşti în administraţiile locale, în politicã în general, asta ar trebui sã ne sperie tare de tot. Observ, de asemenea îngrozit, cît de influent e clerul bisericesc în media…
Şi, cel mai dureros este cã, de undeva de sus fictivul Dumnezeu priveşte şi aprobã masacrul sufletesc şi exterminarea individului prin manipularea intelectului. Şi sînt sãtul sã tot aştept sã se coboare şi sã mã apere de biserica patronata de el. Dar, poate intr-o bunã zi, noi ãştia care nu plecam urechea la "învăţăturile" lui, o sã ne aducem aminte ca avem dreptul nostru la opinie si-o sa dãm de pãmînt cu Dumnezeul mamii lor de pungaşi…
Tare-aş vrea sã vã vãd odatã treziţi la viaţã !
