luni, 26 noiembrie 2007

COINCIDENTE

Meneopol Ofticatul

Am avut neşansa acum ceva timp să mă internez cu ceva probleme... destul de grave. Printre toate intervenţiile medicale specifice bolii mele s-a numărat şi transfuzia de sînge. Şi a fost nevoie de ceva sînge. La fiecare transfuzie asistentele mă rugau insistent să trimit donatori la centrul de recoltare pentru că ducem lipsă de singe. Recunosc că am avut oameni de nădejde în jurul meu şi că am adus donatori chiar mai mulţi decît era necesar. Dar lafel de mult trebuie să recunosc că nu am crezut cu adevărat că sînt probleme majore în acest domeniu, al recoltării sîngelui şi nu am crezut că m-ar fi lăsat să mor dacă nu aduceam donatori. Coincidenţa face ca, la o săptămînă după externare să ascult o ştire la EuropaFm, care relata cum o persoană şi-a pierdut viaţa într-un spital (neinteresant unde) din cauza lipsei de sînge din grupa sanguină din care făcea parte. Dragul meu cititor, sînt convins că ştirea în sine, chiar dacă ar fi s-o asculţi de cîteva ori, chiar dacă ar fi să reflectezi cîteva minute măcar... nu te-ar mişca, nu te-ar afecta cu nimic aşa cum mi-a transmis mie o stare de... nelinişte. Aş fi putut fi in locul lui, rudele şi prietenii mei ar fi putut fi în locul rudelor şi prietenilor lui... Mă întreb de cîteva zile ce-au simţit toţi acei oameni din jurul lui care se vedeau cu mîinile legate. Medici, rude, prieteni... Cînd auzi despre boli grele (dar rare) parcă nu eşti atît de implicat dar aici e vorba de... sînge. Sîngele este (paradoxal) pe toate drumurile, trebuie doar recoltat. Noi, cei mulţi şi manipulaţi (asta cred eu că sîntem noi) am putea fi "încolonaţi" şi trimişi la centrele de recoltare. Mai cred ca Ministerul (mamii lor de pungaşi) ar putea să inventeze altfel de analize oblighatorii în care s-ar putea include şi donarea sîngelui. Mai cred că nu sîntem informaţi şi că se face foarte puţin în direcţia asta...
Iar voi, cititorii, ar fi ideal dacă aţi avea opinie şi altă atitudine, nu mai staţi la mîna sorţii... Părerea mea!

vineri, 23 noiembrie 2007

Manelistu' vs Mîrlanu'

Meneopol Ofticatul

Am şi-aici o mare nedumerire: cine mama lu' dracu e mai tare: manelistu' sau mîrlanu'?
Dacă ar fi să definim cele două... "secte" nu ar fi chiar aşa de greu.

După părerea mea "manelist" nu e tocmai cel care ascultă manelele. Cred ca marea majoritate ascultă aşa ceva şi asta nu e o problemă atîta timp cît nu ne afectează. Mai degrabă atitudinea ne deranjează... cei care ascultă muzica la maxim (chiar nu contează ce gen), cei care vorbesc tare, mult şi prost, cei care fac chiar orice doar ca să fie văzuti şi auziţi. Avînd în vedere faptul că sîntem în campanie electorală, putem ridica la rang de "manelist" orice canditat care şi-atîrnă de afiş moaca şi tot felul de sloganuri în care nici el nu crede (vezi "Pregătiţi Pentru Europa!" - PD; "Pentru o Românie puternică şi echitabilă" - PSD), din domeniul muzical putem arăta cu degetul orice playback-ist, din domeniul medical "manelist" se cheamă ăla care ia şpagă: medic, asistent, infirmier, etc...

Mîrlanul... este, în mare cel din "Cu cămaşa în gura lor...!", cel care crede că trece discret prin viaţa ta dar care, de fapt îţi terfeleşte liniştea interioară... E un împuţit, un puturos, nemanierat, trădător, nepunctual, insistent şi, ca să fie tacîmul complet, cere cu insistenţă de la ceilalţi exact ce nu oferă. La noi, după atîta amar de vreme de la revoluţie, acum, în era tehnologiei mai există femei care-şi aruncă tampoanele pe geamul de la baie, mai avem spărgători de seminţe în mijlocul marilor oraşe, suflători de muci fără batiste, băutori la colţul blocurilor, grătare în spaţiul "verde" din faţa blocului... şi lista poate continua parcă la nesfîşit.

Mă tot întreb care din cele două categorii mi-aş dori mai mult să-l am vecin de apartament: manelistu' sau mîrlanu'? Să te ţii nenică atunci cînd cele două se vor combina... atunci să vezi culoare-n viaţa ta...

Cu cămaşa în gura lor...!

Meneopol Ofticatul

Sînt puţin nedumerit de:
- vecinul de palier care crede că s-a emancipat de cînd foloseste saci menajeri. Seara, înainte de culcare face ce face, işi schimbă sacul vechi cu unul nou dar nu duce gunoiul decît pînă în faţa uşii, pe exterior. Aici, e piesă de vizitat pentru toţi locatarii, de parcă ne-ar fi interesat ce absorbante foloseste cocoana de lîngă el sau cîţi cartofi a bărbierit la ultimul chiolhan... Vecineeee, pute rău!
- şi apropos de curăţenie... mă tot întreb io pe mine, în mintea mea... care o fi inventat scrumiera auto şi ce rost mai are ea dacă şoferii nostrii, la fiecare oprire in faţa unui semafor îşi scutură mucurile în mijocul intersecţiei??? Vecineeee, pute rău! (iar mi-am amintit...)
- şi tot legat de igienă... ţi s-a întîmplat ca cetăţeanul din faţă să-şi sufle mucii razant pe lîngă tine? Într-o zi i-am spus tipului din faţă că-mi vine să borăsc pe el... dar nu a înţeles, s-a uitat nedumerit la faţa mea strepezită. Omule, e inventate deja neşte chestii (li se zice batiste şi nu ştiu de ce) de unică folosire: suflii mucioşii, împachetezi si arunci la coş!

Adevărul este ca vorbesc despre amănunte dar la fel de adevărat este că acestea ne pot provoca stări de greaţă şi silă pentru o zi întreagă. Igiena şi curăţenia străzilor occidentale ne uimeşte de fiecare dată cînd vizităm oraşe de pe alte meleaguri, dar la fel de adevărat este că-i mult mai uşor să-ţi arunci mucul de ţigară sau, după caz, cel din nas acolo unde, poate ar trebui să crească ceva viu, verde şi dătător de ozon...