Meneopol Ofticatul
Am avut neşansa acum ceva timp să mă internez cu ceva probleme... destul de grave. Printre toate intervenţiile medicale specifice bolii mele s-a numărat şi transfuzia de sînge. Şi a fost nevoie de ceva sînge. La fiecare transfuzie asistentele mă rugau insistent să trimit donatori la centrul de recoltare pentru că ducem lipsă de singe. Recunosc că am avut oameni de nădejde în jurul meu şi că am adus donatori chiar mai mulţi decît era necesar. Dar lafel de mult trebuie să recunosc că nu am crezut cu adevărat că sînt probleme majore în acest domeniu, al recoltării sîngelui şi nu am crezut că m-ar fi lăsat să mor dacă nu aduceam donatori. Coincidenţa face ca, la o săptămînă după externare să ascult o ştire la EuropaFm, care relata cum o persoană şi-a pierdut viaţa într-un spital (neinteresant unde) din cauza lipsei de sînge din grupa sanguină din care făcea parte. Dragul meu cititor, sînt convins că ştirea în sine, chiar dacă ar fi s-o asculţi de cîteva ori, chiar dacă ar fi să reflectezi cîteva minute măcar... nu te-ar mişca, nu te-ar afecta cu nimic aşa cum mi-a transmis mie o stare de... nelinişte. Aş fi putut fi in locul lui, rudele şi prietenii mei ar fi putut fi în locul rudelor şi prietenilor lui... Mă întreb de cîteva zile ce-au simţit toţi acei oameni din jurul lui care se vedeau cu mîinile legate. Medici, rude, prieteni... Cînd auzi despre boli grele (dar rare) parcă nu eşti atît de implicat dar aici e vorba de... sînge. Sîngele este (paradoxal) pe toate drumurile, trebuie doar recoltat. Noi, cei mulţi şi manipulaţi (asta cred eu că sîntem noi) am putea fi "încolonaţi" şi trimişi la centrele de recoltare. Mai cred ca Ministerul (mamii lor de pungaşi) ar putea să inventeze altfel de analize oblighatorii în care s-ar putea include şi donarea sîngelui. Mai cred că nu sîntem informaţi şi că se face foarte puţin în direcţia asta...
Iar voi, cititorii, ar fi ideal dacă aţi avea opinie şi altă atitudine, nu mai staţi la mîna sorţii... Părerea mea!
Am avut neşansa acum ceva timp să mă internez cu ceva probleme... destul de grave. Printre toate intervenţiile medicale specifice bolii mele s-a numărat şi transfuzia de sînge. Şi a fost nevoie de ceva sînge. La fiecare transfuzie asistentele mă rugau insistent să trimit donatori la centrul de recoltare pentru că ducem lipsă de singe. Recunosc că am avut oameni de nădejde în jurul meu şi că am adus donatori chiar mai mulţi decît era necesar. Dar lafel de mult trebuie să recunosc că nu am crezut cu adevărat că sînt probleme majore în acest domeniu, al recoltării sîngelui şi nu am crezut că m-ar fi lăsat să mor dacă nu aduceam donatori. Coincidenţa face ca, la o săptămînă după externare să ascult o ştire la EuropaFm, care relata cum o persoană şi-a pierdut viaţa într-un spital (neinteresant unde) din cauza lipsei de sînge din grupa sanguină din care făcea parte. Dragul meu cititor, sînt convins că ştirea în sine, chiar dacă ar fi s-o asculţi de cîteva ori, chiar dacă ar fi să reflectezi cîteva minute măcar... nu te-ar mişca, nu te-ar afecta cu nimic aşa cum mi-a transmis mie o stare de... nelinişte. Aş fi putut fi in locul lui, rudele şi prietenii mei ar fi putut fi în locul rudelor şi prietenilor lui... Mă întreb de cîteva zile ce-au simţit toţi acei oameni din jurul lui care se vedeau cu mîinile legate. Medici, rude, prieteni... Cînd auzi despre boli grele (dar rare) parcă nu eşti atît de implicat dar aici e vorba de... sînge. Sîngele este (paradoxal) pe toate drumurile, trebuie doar recoltat. Noi, cei mulţi şi manipulaţi (asta cred eu că sîntem noi) am putea fi "încolonaţi" şi trimişi la centrele de recoltare. Mai cred ca Ministerul (mamii lor de pungaşi) ar putea să inventeze altfel de analize oblighatorii în care s-ar putea include şi donarea sîngelui. Mai cred că nu sîntem informaţi şi că se face foarte puţin în direcţia asta...
Iar voi, cititorii, ar fi ideal dacă aţi avea opinie şi altă atitudine, nu mai staţi la mîna sorţii... Părerea mea!