joi, 6 august 2009
marți, 28 octombrie 2008
pionezadintrefese.com
Uneori e nevoie de o schimbare de imagine, parcă o inviorare scurtă nu strică niciodată. Aşa am hotărît ca PIONEZA să se mute pe .com şi iaca na că s-a întîmplat minunea...
Deci e cazul să vizitaţi pionezadintrefese.com
Deci e cazul să vizitaţi pionezadintrefese.com
marți, 16 septembrie 2008
NOUA (DEZ)ORDINE MONDIALĂ
Meneopol Ofticatul
Zice lumea prin tîrg cum că în Spania lucrurile au cam luat o intorsătură stranie (şi nu din cauza românilor de-acolo), cică s-a cam gătat cu locurile de muncă, cu creditele, cu piaţa imobiliară... Şi în consecinţă spaniolii au cam început să se agite, să se revolte. Cică au început să se "încrunte" la emigranţi şi să ceară socoteală autorităţilor pentru acest declin financiar. Cred că există o asemănare între Spania şi Italia numai că autorităţile italiene au găsit oaia neagră: românii. Şi dacă românii sînt violatori, hoţi, criminali etc. italienii au o singură grijă acum, să se ferească de ei, fără să prindă încă ideea că italia are probleme mari financiare şi nicidecum sociale. Şi dacă cineva nu a înţeles pînă acum datele problemei iaca na belea: SUA ne dovedeşte că oricît ai fi de puternic, stăpîn pe situaţie, frumos, deştept şi cu bani tot te ia dracu şi te dă cu tîrtiţa de pamînt. Şi terminaţia numită "cur" doare şi la sărac şi la bogat în egală măsură. Dacă bursele din SUA şi Europa de vest sînt în cadere liberă, suflarea fiinanciară din toată lumea se uită neputincioasă şi îngrozită, e doar un spectator în faţa unui spectacol neregizat, natural; nimeni nu poate estima un eventul viitor al pieţii financiare mondiale.
Toată această bălăcăraie financiară imi aduce aminte de un filmuleţ documentar în care ni se explică pe înţelesul nostru de ce omul e cea mai nocivă vietate de pe faţa pămîntului. Îţi recomand din tot sufletul acest film şi îţi mai recomand ceva: să mai reflectezi odată şi la terminaţia mai sus amintită, doare şi la săraci şi la bogaţi, şi la deştepţi şi la proşti...
Iată cine sîntem...
Zice lumea prin tîrg cum că în Spania lucrurile au cam luat o intorsătură stranie (şi nu din cauza românilor de-acolo), cică s-a cam gătat cu locurile de muncă, cu creditele, cu piaţa imobiliară... Şi în consecinţă spaniolii au cam început să se agite, să se revolte. Cică au început să se "încrunte" la emigranţi şi să ceară socoteală autorităţilor pentru acest declin financiar. Cred că există o asemănare între Spania şi Italia numai că autorităţile italiene au găsit oaia neagră: românii. Şi dacă românii sînt violatori, hoţi, criminali etc. italienii au o singură grijă acum, să se ferească de ei, fără să prindă încă ideea că italia are probleme mari financiare şi nicidecum sociale. Şi dacă cineva nu a înţeles pînă acum datele problemei iaca na belea: SUA ne dovedeşte că oricît ai fi de puternic, stăpîn pe situaţie, frumos, deştept şi cu bani tot te ia dracu şi te dă cu tîrtiţa de pamînt. Şi terminaţia numită "cur" doare şi la sărac şi la bogat în egală măsură. Dacă bursele din SUA şi Europa de vest sînt în cadere liberă, suflarea fiinanciară din toată lumea se uită neputincioasă şi îngrozită, e doar un spectator în faţa unui spectacol neregizat, natural; nimeni nu poate estima un eventul viitor al pieţii financiare mondiale.
Toată această bălăcăraie financiară imi aduce aminte de un filmuleţ documentar în care ni se explică pe înţelesul nostru de ce omul e cea mai nocivă vietate de pe faţa pămîntului. Îţi recomand din tot sufletul acest film şi îţi mai recomand ceva: să mai reflectezi odată şi la terminaţia mai sus amintită, doare şi la săraci şi la bogaţi, şi la deştepţi şi la proşti...
Iată cine sîntem...
luni, 25 august 2008
ŢARA MEA DE PLASTILINĂ
Meneopol Ofticatul
Cineva drag mie, zilele trecute încerca să mă facă să înţeleg că am început să confund ţara cu poporul şi încă ceva: că am devenit prea radical şi înverşunat. Cei care mă cunosc destul de bine ştiu că-mi plac copii, natura şi în general lucrurile frumoase şi cu o reală utilitatea intelectuală sau sufletească, mă impresionează arta şi oamenii înţelepţi, culorile calde, înaltul munţilor şi al cerului... Dar, impresionat de cele frumoase nu mă las orbit şi cred că încă nu mi s-a pus pata cea neagră în faţa ochilor şi nu am început să dau rateuri la capitolul judecată. Văd foarte bine şi ceea ce se întîmplă rău şi urît în jurul meu şi mai mult decît atît încerc (chiar şi prin acest blog) să mişc ceva în cei care pot schimba ceva, adică în voi. Dacă avem guverne de rahat noi sîntem vinovaţi, dacă este mizerie pe stradă tot vina noastră e, dacă au dispărut pădurile... cine crezi că-i vinovat? Te întreb: cine sfinţeşte locul? Fără cetăţenii ei această ţară ar fi un... teren şi-atît. De aceea românia este cetăţenii ei şi nu altceva. Cînd spun românia mă refer strict la oamenii de pe aceste meleaguri şi în nici un caz la munţi, mare, lacuri etc. (aceste minuni nu sînt infăptuite de mîna omului ci de natură), iar cînd spun "cetăţeni", acest termen se referă la persoanele cu cetăţenie română: ţigani, unguri, nemţi, evrei, aromâni şi tot aşa. Orice am spune şi oricît am arăta cu degetul spre o etnie sau alta, aceştia sîntem noi, românii. Toate problemele create de ţigani peste hotare sînt ale noastre din foarte multe motive dar mai cu seamă pentru că nu am ştiut să-i educăm atunci cînd erau acasă; problemele legate de copii făra părinţi (cei plecaţi să muncească peste hotare) sînt tot ale noastre pentru că nu am ştiut să le oferim acelor părinţi locuri de muncă adevărate aici, în ţara lor; problema profesorilor umiliţi de elevi este tot a noastră pentru că acceptăm un sistem de învăţămînt răsuflat ba chiar retard... Ştiu că pare foarte generalist atunci cînd abordez o temă precum "problemele patriei" dar această senzaţie apare numai pentru că problemele celor de lîngă noi nu ne prea interesează, noi românii ne simţim chiar bine atunci cînd vedem că cel de lîngă noi are probleme.
Cel care mă arăta cu degetul zilele trecute a luat atitudinea românului standard şi mi-a explicat că oricît as vrea să schimb sistemul o să-mi fie imposibil. Şi-a plecat. Aşa este, numai un nebun ar putea crede că se poate lupta cu un sistem, oricare ar fi acela. Îngrijorător este altceva: simplitatea şi agilitatea cu care cei de lîngă noi ne părăsesc atunci cînd avem nevoie de ei. Şi, vreau să mă crezi, nu-mi doresc să lupte alături de mine... ci să mă asculte, să mă susţină, să mă încurajeze. Modul în care noi românii ne trădăm, minţim si abandonăm apropiaţii mă duce cu gîndul la o singură etnie în care dăm cu piatra de atîta amar de vreme: ţiganii. Şi mai ţigani ca noi românii nu ai să vezi nicăieri. Laşi, trădători, mincinoşi, falşi, coruptibili şi nu în ultimul rînd hoţi. Aceasta este imaginea românului, şi nu cred că ţiganii ne-au influenţat, mai degrabă cred că am atras aceste etnii nomade pe tarîmurile noastre "sfinte".
Şi dacă tot nu înţelegi ce vreau să spun atunci încearcă să înţelegi de ce toate guvernele de la '89 pînă azi ne iau la mişto, de ce guvernanţii noştri au concedii şi tu nu ai, de ce sîntem oaia neagră a europei, de ce salariul mediu este minim, de ce doar pensionarii sînt favorizaţi, de ce nu avem şcoli şi grădiniţe... Sîntem poporul de plastilină care nu mai face distincţia între minciună, hoţie, şpagă şi... dreptate, onestitate, onoare, curăţenie. De ce plastilină? Pentru că eşti ceea ce vrea sistemul: nu gîndeşti pentru tine, nu hotărăşti pentru copilul tău... Tu nu-ţi mai doreşti nimic.
Dacă aş avea o ţară românia aş vrea să fie ţara mea pe care să pot s-o stric şi să fac alta. Şi cine mă cunoaşte ştie cum s-ar numi ţara mea cea nouă, albă şi curată.
Dacă aş avea o ţară românia aş vrea să fie ţara mea pe care să pot s-o stric şi să fac alta. Şi cine mă cunoaşte ştie cum s-ar numi ţara mea cea nouă, albă şi curată.
marți, 5 august 2008
Moartea domnului Lăzărescu... un scenariu adevărat
Meneopol Ofticatul
Faci ce faci prin casă, pe la serviciu, pe stradă, prin viaţă şi te trezeşti bătrîn şi urît. Ai văzut cît e de urîtă bătrîneţea? Şi la propriu şi la figurat. Zbîrcituri şi pe faţă şi în suflet, boli şi pe trup dar şi pe suflet, rîvneşti să mori ca să scapi dar parcă ai mai trăi că... n-ai curaj să sari pîrleazul cu una, cu două. Una peste alta e nasol, ce mai la deal, la vale.
Odiseea bătrîneţii, de fapt, începe odată cu viaţa, nimic nu trece pe lîngă tine, totul lasă urme. Fiecare bucurie sau supărare este responsabilă de semnele vizibile sau invizibile ce te însoţesc tot restul vieţii.
Am să rămîn marcat, speriat, ridat, albit de... "miracolul" procreării şi naşterii în românia. România (şi-aici îi scriu numele cu "R" mare pentru că e îneput de frază) e o... chestie aparte, românia este ţara care are legi europene cu aplicaţie mîrlănească, adică românească. Am să încerc în rîndurile care urmează să-i povestesc copilului meu care au fost aventurile noastre prin meandrele celor 9 luni de sarcină.
Mi-am dorit copil de mic. Şi mi-am jurat că dacă va fi să nu pot avea copilul meu natural am să înfiez unul. Nu a fost cazul, în cîteva săptămîni se naşte. La începutul anului, după ce am luat hotărîrea că e timpul unui copil, am trecut la fapte şi s-a înfăptuit minunea. De la primele semne de sarcină eram deja mai responsabili, mai atenţi, mai cuminţi, parcă mai maturi şi mai înţelepţi. Trăiam sentimente noi, parcă prea intense uneori dar unice şi frumoase. Soţia a trebuit să înţeleagă ca o cred pe cuvînt chiar dacă nu ştiu ce simte (greaţă, somn, foame, poftă de pantofi... :)) iar eu a trebuit să mă adaptez unor "toane" noi chiar dacă nu foarte exagerate. Ce mai, e o minune ce se întîmplă şi merită trăit sentimentul de ambii părinţi. Şi recomand tuturor părinţilor, în momentele de relaxare să fie cît mai aproape de burtică, e cineva acolo care îşi face simţită prezenţa de fiecare dată cînd i se dă atenţie. Eu, de exemplu trăiesc cu impresia că făptura de-acolo bate ritmul cu mine: eu bat de două ori în burtică, el bate odată... :) Am impresia că de cîte ori ajung acasă seara de la muncă, oricît de tîrziu ar fi el devine mai atent, mai zglobiu cînd îmi aude vocea. Şi v-aş mai spune poveşti dar trebuie să mă rezum la realitate pentru că realitatea e locul în care trăim.
Legat de serviciile medicale în acest domeniu vreau să vă linistesc: sint gratuite, performante si prestate de oameni cu caracter. GLUMESC! Aceste servicii există dar nu prea, sînt gratuite şi nu prea. Iar oamenii de caracter poate mai există în românia dar nu în sistemul sanitar. Punct.
În mod normal trebuie să-ţi asiste sarcina, pe toată perioada ei un medic de specialitate. De obicei acest medic prestează meseria într-un spital dar are şi cabinet particular (hai, nu-mi spune!) şi, după cum bine vă daţi seama, fiecare consult se va face în cabinetul lui particular. "Sistemul" a ştiut să facă în aşa fel încît să-ţi doreşti singurel să ajungi în acel cabinet chiar dacă
acolo nu găseşti nici un minim necesar pentru prim ajutor în caz de nevoie. E un apartament la parterul unui bloc de locuinţe, cu cîţiva pereţi dărîmaţi de-au slăbit rezistenţa blocului, gresie şi faianţă şi iată cabinetul performant pentru care plăteşti 750,000 lei/consultaţie iar consultaţia este lunară (în total 6,750,000 lei). Chitanţă? În 7 luni de zile nu prea am văzut aşa ceva. La un moment dat ne trimite să facem un consult mai "special": o ecografie. Pentru că nu are nimic în dotare acest cabinet performant, ne trimite undeva în capitală pentru o ecografie 4D. Sincer, nu a reuşit nimeni să-mi dezvăluie misterul acestui 4D atîta timp cît ochiul nostru poate vedea doar 3D, dar poate sînt eu prea tehnic în gindire.
ECOGRAFIA = 3.500.000 lei, DRUM + MASĂ = 3.500.000 lei adică 7,000,000 lei pentru o ecografie care, apropos, trebuie să se repete pe la luna 7 dar dacă ai puţin noroc nu te mai trimite acolo, poţi să o faci şi în oraşul tău reducîndu-se astfel cheltuiala pînă la 2,000,000 lei. Dar aş vrea să ne întoarcem puţintel la clinica renumită din Bucureşti. Aici găsim o doamnă cam opărită, cu un "chef" de viţă fantastic... În cele 20 de minute petrecute în cabinet, dumneaei a schimbat 2 fraze cu noi. A întrebat dacă vrem să ştim sexul copilului şi i-a mai spus soţiei ca are nişte problemuţe despre care trebuie să amintească la următoare vizită la medicul ginecolog. ATÎT. Aş fi vrut mai multe detalii despre copilul meu, era prima mea întîlnire cu el. Aş fi vrut să ne încurajeze şi să-mi povestească ce se vede pe ecran... A trebuit să-mi imaginez şi să fac tot felul de presupuneri... Şi poate, măcar pentru cei 700 de km. pe care a trebuit să-i parcurgem într-o zi ar fi trebuit să fie ceva mai amabilă.
Se apropie ziua X, ziua în care eu voi zîmbi ca un netot la copilul meu iar el va face un pişu prelung cu un zîmbet de satisfacţe totală, pe cămaşa mea proaspăt călcată. Dar... pînă la momentul X e naşterea propriuzisă. Aici, am aflat din surse sigure, e la fel de gratis, preţul se ridică undeva pe la 10-15,000,000 lei pentru că se anunţă o "cezariană", dacă nu ar fi fost nevoie de acestă operaţie atunci ieşeam ieftin, pînă în 10,000,000 lei.
Ca să nu prelungim un text şi-aşa plicticos aş vrea să tragem linie:
- consultaţie lunară = 6.750.000 lei
- ecografie 4D Bucureşti = 7.000.000 lei
- ecografie 4D acasă = 2.000.000 lei
- "spitalizare" = 15.000.000 lei
TOTAL (serviciu medical gratuit) = 30.750.000 lei.
Vreau să mulţumesc pe această cale ministerului (mamii lor) sănătăţii dar în mod special domnului Gheorghe Eugen Nicolăescu pentru atenţia cu care ne ia banii. Tot pe această cale îl rog din tot sufletul meu să specifice clar în legile pe care le mai emană de-acum în colo că "GRATUIT" = 1000 Euro, ca să ştim şi noi în ce ape ne scăldăm înainte să ni se rupă apa.
Vreau să mai mulţumesc pe această cale patriei în care sînt siluit să trăiesc şi loc
uitorilor ei cuminţi, docili şi resemnaţi. Şi, ca un semn de recunoştinţă, am să revin cu amănunte după naştere, iar dacă mă ajută cerul şi tehnica poate filmăm ceva prin spitalele patriei noastre ca să avem amintiri de neuitat de pe moşia halatelor albe: cum se spală nounăscutul sub jetul de la robinet, cît durează să-ţi aducă infirmiera o pungă cu gheţă dacă nu ai cotizat, cum te întreba asistenta dacă eşti de la ţară ca să ştie cum să pună problema în discuţie, cum îţi ţin copilul ascuns prin incubatoare pînă te trezeşti să cotizezi, cum nu-ţi intră nici un vizitator fără "cotizaţia la zi", cum şpaga începe de la 1 leu si ajunge la sute de euro...
Domnule ministru, decît să ne "învăţaţi" cum să nu mai dăm şpagă, prin campanii publicitare extrem de costisitoare, mai bine aţi scutura puţin subalternii dumneavoastră. Părerea mea...
PS. - Şi, domnule ministru, faceţi vorbele pe-acolo că începînd cu şefa de cabinet nici un consilier nu şi-a mai completat declaraţia de avere şi trezeşte suspiciuni, nu că nu aş avea motive să fiu suspicios şi că aş pune botul la declaraţia dumneavoastră de avere... (îmi scuzaţi limbajul de spital de urgenţă).
Odiseea bătrîneţii, de fapt, începe odată cu viaţa, nimic nu trece pe lîngă tine, totul lasă urme. Fiecare bucurie sau supărare este responsabilă de semnele vizibile sau invizibile ce te însoţesc tot restul vieţii.
Am să rămîn marcat, speriat, ridat, albit de... "miracolul" procreării şi naşterii în românia. România (şi-aici îi scriu numele cu "R" mare pentru că e îneput de frază) e o... chestie aparte, românia este ţara care are legi europene cu aplicaţie mîrlănească, adică românească. Am să încerc în rîndurile care urmează să-i povestesc copilului meu care au fost aventurile noastre prin meandrele celor 9 luni de sarcină.
Mi-am dorit copil de mic. Şi mi-am jurat că dacă va fi să nu pot avea copilul meu natural am să înfiez unul. Nu a fost cazul, în cîteva săptămîni se naşte. La începutul anului, după ce am luat hotărîrea că e timpul unui copil, am trecut la fapte şi s-a înfăptuit minunea. De la primele semne de sarcină eram deja mai responsabili, mai atenţi, mai cuminţi, parcă mai maturi şi mai înţelepţi. Trăiam sentimente noi, parcă prea intense uneori dar unice şi frumoase. Soţia a trebuit să înţeleagă ca o cred pe cuvînt chiar dacă nu ştiu ce simte (greaţă, somn, foame, poftă de pantofi... :)) iar eu a trebuit să mă adaptez unor "toane" noi chiar dacă nu foarte exagerate. Ce mai, e o minune ce se întîmplă şi merită trăit sentimentul de ambii părinţi. Şi recomand tuturor părinţilor, în momentele de relaxare să fie cît mai aproape de burtică, e cineva acolo care îşi face simţită prezenţa de fiecare dată cînd i se dă atenţie. Eu, de exemplu trăiesc cu impresia că făptura de-acolo bate ritmul cu mine: eu bat de două ori în burtică, el bate odată... :) Am impresia că de cîte ori ajung acasă seara de la muncă, oricît de tîrziu ar fi el devine mai atent, mai zglobiu cînd îmi aude vocea. Şi v-aş mai spune poveşti dar trebuie să mă rezum la realitate pentru că realitatea e locul în care trăim.
Legat de serviciile medicale în acest domeniu vreau să vă linistesc: sint gratuite, performante si prestate de oameni cu caracter. GLUMESC! Aceste servicii există dar nu prea, sînt gratuite şi nu prea. Iar oamenii de caracter poate mai există în românia dar nu în sistemul sanitar. Punct.
În mod normal trebuie să-ţi asiste sarcina, pe toată perioada ei un medic de specialitate. De obicei acest medic prestează meseria într-un spital dar are şi cabinet particular (hai, nu-mi spune!) şi, după cum bine vă daţi seama, fiecare consult se va face în cabinetul lui particular. "Sistemul" a ştiut să facă în aşa fel încît să-ţi doreşti singurel să ajungi în acel cabinet chiar dacă
acolo nu găseşti nici un minim necesar pentru prim ajutor în caz de nevoie. E un apartament la parterul unui bloc de locuinţe, cu cîţiva pereţi dărîmaţi de-au slăbit rezistenţa blocului, gresie şi faianţă şi iată cabinetul performant pentru care plăteşti 750,000 lei/consultaţie iar consultaţia este lunară (în total 6,750,000 lei). Chitanţă? În 7 luni de zile nu prea am văzut aşa ceva. La un moment dat ne trimite să facem un consult mai "special": o ecografie. Pentru că nu are nimic în dotare acest cabinet performant, ne trimite undeva în capitală pentru o ecografie 4D. Sincer, nu a reuşit nimeni să-mi dezvăluie misterul acestui 4D atîta timp cît ochiul nostru poate vedea doar 3D, dar poate sînt eu prea tehnic în gindire.ECOGRAFIA = 3.500.000 lei, DRUM + MASĂ = 3.500.000 lei adică 7,000,000 lei pentru o ecografie care, apropos, trebuie să se repete pe la luna 7 dar dacă ai puţin noroc nu te mai trimite acolo, poţi să o faci şi în oraşul tău reducîndu-se astfel cheltuiala pînă la 2,000,000 lei. Dar aş vrea să ne întoarcem puţintel la clinica renumită din Bucureşti. Aici găsim o doamnă cam opărită, cu un "chef" de viţă fantastic... În cele 20 de minute petrecute în cabinet, dumneaei a schimbat 2 fraze cu noi. A întrebat dacă vrem să ştim sexul copilului şi i-a mai spus soţiei ca are nişte problemuţe despre care trebuie să amintească la următoare vizită la medicul ginecolog. ATÎT. Aş fi vrut mai multe detalii despre copilul meu, era prima mea întîlnire cu el. Aş fi vrut să ne încurajeze şi să-mi povestească ce se vede pe ecran... A trebuit să-mi imaginez şi să fac tot felul de presupuneri... Şi poate, măcar pentru cei 700 de km. pe care a trebuit să-i parcurgem într-o zi ar fi trebuit să fie ceva mai amabilă.
Se apropie ziua X, ziua în care eu voi zîmbi ca un netot la copilul meu iar el va face un pişu prelung cu un zîmbet de satisfacţe totală, pe cămaşa mea proaspăt călcată. Dar... pînă la momentul X e naşterea propriuzisă. Aici, am aflat din surse sigure, e la fel de gratis, preţul se ridică undeva pe la 10-15,000,000 lei pentru că se anunţă o "cezariană", dacă nu ar fi fost nevoie de acestă operaţie atunci ieşeam ieftin, pînă în 10,000,000 lei.
Ca să nu prelungim un text şi-aşa plicticos aş vrea să tragem linie:
- consultaţie lunară = 6.750.000 lei- ecografie 4D Bucureşti = 7.000.000 lei
- ecografie 4D acasă = 2.000.000 lei
- "spitalizare" = 15.000.000 lei
TOTAL (serviciu medical gratuit) = 30.750.000 lei.
Vreau să mulţumesc pe această cale ministerului (mamii lor) sănătăţii dar în mod special domnului Gheorghe Eugen Nicolăescu pentru atenţia cu care ne ia banii. Tot pe această cale îl rog din tot sufletul meu să specifice clar în legile pe care le mai emană de-acum în colo că "GRATUIT" = 1000 Euro, ca să ştim şi noi în ce ape ne scăldăm înainte să ni se rupă apa.
Vreau să mai mulţumesc pe această cale patriei în care sînt siluit să trăiesc şi loc
uitorilor ei cuminţi, docili şi resemnaţi. Şi, ca un semn de recunoştinţă, am să revin cu amănunte după naştere, iar dacă mă ajută cerul şi tehnica poate filmăm ceva prin spitalele patriei noastre ca să avem amintiri de neuitat de pe moşia halatelor albe: cum se spală nounăscutul sub jetul de la robinet, cît durează să-ţi aducă infirmiera o pungă cu gheţă dacă nu ai cotizat, cum te întreba asistenta dacă eşti de la ţară ca să ştie cum să pună problema în discuţie, cum îţi ţin copilul ascuns prin incubatoare pînă te trezeşti să cotizezi, cum nu-ţi intră nici un vizitator fără "cotizaţia la zi", cum şpaga începe de la 1 leu si ajunge la sute de euro...Domnule ministru, decît să ne "învăţaţi" cum să nu mai dăm şpagă, prin campanii publicitare extrem de costisitoare, mai bine aţi scutura puţin subalternii dumneavoastră. Părerea mea...
PS. - Şi, domnule ministru, faceţi vorbele pe-acolo că începînd cu şefa de cabinet nici un consilier nu şi-a mai completat declaraţia de avere şi trezeşte suspiciuni, nu că nu aş avea motive să fiu suspicios şi că aş pune botul la declaraţia dumneavoastră de avere... (îmi scuzaţi limbajul de spital de urgenţă).
joi, 31 iulie 2008
Printre ingeri
Meneopol Ofticatul
A cîntat (pentru dumneavoastră) ca un îngeraş Connie Talbot în emisiunea "Britain’s Got Talent" din Marea Britanie. Connie cea gingaşă, naturală şi plină de har. Daca unii încearcă să-şi achiziţioneze cu bani grei talentul, cei care-l au îl oferă gratuit.
Dacă ţi-ar fi trebuit motive să înţelegi de ce aş vrea să mă lase "statul" să-mi cresc copilul iată unul destul de... angelic. Viaţa merită trăită alături de cei dragi, nu departe de ei. Semnează şi tu aici.
A cîntat (pentru dumneavoastră) ca un îngeraş Connie Talbot în emisiunea "Britain’s Got Talent" din Marea Britanie. Connie cea gingaşă, naturală şi plină de har. Daca unii încearcă să-şi achiziţioneze cu bani grei talentul, cei care-l au îl oferă gratuit.
Vă mai recomand "What a wonderful world" si "Imagine".
vineri, 25 iulie 2008
Umilinţa de a avea un copil
Meneopol Ofticatul
Atîta vreme cît nu avem părinţi nu avem nici educaţie. Accesaţi linkurile de mai jos şi semnaţi petiţia pentru majorarea sumei primite de mamele aflate în concediu pentru îngrijirea copilului sau "Susţinere specială pentru legea mamelor" o iniţiativă a Laviniei Şandru . E umilitor pentru mamele din românia care nu-şi pot alăpta copiii pentru că sînt nevoite să se-ntoarcă la serviciu. 6.000.000 lei (165 euro) nu sînt bani nici pentru întrţinerea copilului darămite pentru 2 persoane. Din păcate trebuie să vă aduc aminte că legea a fost aprobată în mod voit şi cu bună ştiinţă de aleşii noştri adică nu e o greşeală. Trebuie să vă mai spun că o studentă care dă naştere unui copil nu are nici un drept, un profesor suplinitor nici el nu beneficiază de aceste drepturi... şi dacă nu românii sînt beneficiarii atunci cine? Singurii care pot schimba această anomalie sîteţi voi. Învăţaţi să vă cereţi drepturile şi să nu mai staţi cu mîna-ntinsă şi capul plecat în faţa politicienilor. Din banii noştri trăiesc, sînt angajaţii noştri.
Dumnezeu e sus şi la el ajungi cu liftu’
Meneopol Ofticatul
Astăzi am descoperit că medicamentele s-au ieftinit, adică cele compensate nu se mai compensează chiar aşa uşor deci nu le mai cumperi iar cele necompensate sînt ieftine că doar nu ai ce sa faci cu ele.
Am mai descoperit că avem o lege nouă prin care anumite medicamente nu se mai pot elibera de medicul de familie decît printr-o scrisoare de recomandare de la un medic specialist, mai pe scurt sau mai pe înţelesul nostru... dacă pînă acum trebuia să ajungi la medicul de familie pentru o reţetă acum trebuie să ajungi la medicul de familie care te trimite la medicul specialist care dă o scrisoare care te întorci la medicul de familie care dă reţeta care tre’ s-o duci la farmacie care dă medicamentu’. Mai simplu de-atît nu pot explica. De fapt... nici nu este mai simplu de-atît. În total am cheltuit una zi la medicul de famile; una zi la medicul specialist; una zi la medicul de familie; una zi la farmacie. Să mă scuze dom’ ministru da’ io mai am şi serviciu iar după serviciu... ciuciu medic de oricefel ca să-mi elibereze reţete. Mai apoi... medicul specialist are cabinetul în spitalul de urgenţă (chiar nu ştiu de ce-i zice aşa că nimic nu se mişcă mai urgent decît şpaga pe-acolo), la etajul noo (9). Pînă acolo ajungi pe jos (asta dacă ţii neaparat să fii internat în acea secţie pe numele ei “Neurologie” şi “Cardiologie”) sau cu liftul dacă ai ceva timp liber la dispoziţie sau mergi cu soţia care este „embarasada” pe la luna şăpte. Şi, apropos de cele 6 lifturi... în 18 ani de guvernare roşie în oraşul meu, doar 3 lifturi au reuşit conducătorii noştri să repare, celelalte 3 rămîn blocate pe veci. Aici, la etajul noo (9) fumatul e interzis printr-o hîrtie semnată şi ştampilată de direcţiune. Dar se fumează... Tot aici, în „spitalul de urgenţă” nu au leucoplast dar au gîndaci. Mulţi gîndaci. Şi cum sînt gîndacii aşa e şi şpaga. În fiecare cotlon găseşti un buzunar cu gura deschisă altfel nu ţi se aduce un pahar cu apă. Şpaga mare o iau medicii ca doar ei e dumnezeii, şpaga mică o iau asistenţii şi infirmierii dar... sînt mulţi al’dracu…
Miniştrii noştri au făcut în aşa fel încît să ajungem cît mai des la medic. Tind să cred însă că nu pentru sănătatea noastră. Copiem un sistem sanitar european dar cu aplicaţie românească. Un sistem în care liftul te duce sus, la dumnezeu, pe bani grei iar, la coborîre o iei de-a rostogolul că doar te duci la vale...
Astăzi am descoperit că medicamentele s-au ieftinit, adică cele compensate nu se mai compensează chiar aşa uşor deci nu le mai cumperi iar cele necompensate sînt ieftine că doar nu ai ce sa faci cu ele.
Am mai descoperit că avem o lege nouă prin care anumite medicamente nu se mai pot elibera de medicul de familie decît printr-o scrisoare de recomandare de la un medic specialist, mai pe scurt sau mai pe înţelesul nostru... dacă pînă acum trebuia să ajungi la medicul de familie pentru o reţetă acum trebuie să ajungi la medicul de familie care te trimite la medicul specialist care dă o scrisoare care te întorci la medicul de familie care dă reţeta care tre’ s-o duci la farmacie care dă medicamentu’. Mai simplu de-atît nu pot explica. De fapt... nici nu este mai simplu de-atît. În total am cheltuit una zi la medicul de famile; una zi la medicul specialist; una zi la medicul de familie; una zi la farmacie. Să mă scuze dom’ ministru da’ io mai am şi serviciu iar după serviciu... ciuciu medic de oricefel ca să-mi elibereze reţete. Mai apoi... medicul specialist are cabinetul în spitalul de urgenţă (chiar nu ştiu de ce-i zice aşa că nimic nu se mişcă mai urgent decît şpaga pe-acolo), la etajul noo (9). Pînă acolo ajungi pe jos (asta dacă ţii neaparat să fii internat în acea secţie pe numele ei “Neurologie” şi “Cardiologie”) sau cu liftul dacă ai ceva timp liber la dispoziţie sau mergi cu soţia care este „embarasada” pe la luna şăpte. Şi, apropos de cele 6 lifturi... în 18 ani de guvernare roşie în oraşul meu, doar 3 lifturi au reuşit conducătorii noştri să repare, celelalte 3 rămîn blocate pe veci. Aici, la etajul noo (9) fumatul e interzis printr-o hîrtie semnată şi ştampilată de direcţiune. Dar se fumează... Tot aici, în „spitalul de urgenţă” nu au leucoplast dar au gîndaci. Mulţi gîndaci. Şi cum sînt gîndacii aşa e şi şpaga. În fiecare cotlon găseşti un buzunar cu gura deschisă altfel nu ţi se aduce un pahar cu apă. Şpaga mare o iau medicii ca doar ei e dumnezeii, şpaga mică o iau asistenţii şi infirmierii dar... sînt mulţi al’dracu…
Miniştrii noştri au făcut în aşa fel încît să ajungem cît mai des la medic. Tind să cred însă că nu pentru sănătatea noastră. Copiem un sistem sanitar european dar cu aplicaţie românească. Un sistem în care liftul te duce sus, la dumnezeu, pe bani grei iar, la coborîre o iei de-a rostogolul că doar te duci la vale...
miercuri, 23 iulie 2008
GUVERN + SINDICATE = LOVE
Meneopol Ofticatul
Atîta praf în ochi că îmi dau lacrimile... Dacă guvernul ne oferă un salariu minim de 5.000.000 lei (136 euro) iar sindicatele negociază pentru 6.000.000 lei (165 euro) vă daţi seama că îmi vine să plîng cu vorbe. În condiţiile în care venitul este sub 500 euro eu nu văd nici în ruptul capului cum se poate trăi într-o ţară cu preţuri mai mari decît în state europene superdezvoltate. Sindicatele sînt de faţadă, liderii de sindicate sînt mînjiţi, corupţi şi fără credibilitate iar muncitorul este singur împotriva unui sistem impotent şi răuvoitor. De aceea nici o acţiune a sindicatelor nu atrage muncitorul în stradă chiar dacă foamea e mare... Un sindicat care vrea sa-mi ofere 6 mil. salariu este parte integrantă dintr-un guvern de rahat. Avem guvernul şi sindicaliştii pe care-i merităm.
Iată alte "atitudini" luate de politicienii nostri:
- PD-L propune un salariu minim de 5.750.000 (158 euro).
- Tariceanu propune sindicatelor mărirea lefii minime în octombrie 2008 de la 5.000.000 lei (136 euro) la 5.400.000 lei (148 euro)
- Varujan Vosganian ne propune exact ca Tăriceanu
Şi acum, ca să putem face o comparaţie, vin sindicatele şi propun o supersalarizare:
de la 5.000.000 le (136 euro) să crească pîîîîîînăăăă la 6.000.000 lei (165 euro).
Adică băieţii ăştia de la sindicate chiar au treabă, chiar muncesc, chiar negociază cu guvernul.
La final vreau să înşir cîteva salarii minime din europa:
- ROMANIA 137 euro - 5.000.000 leo
- Portugalia 437 euro - 15.950.000 lei
- Slovenia 512 euro - 18.688.000 lei
- Malta 580 euro - 21.170.000 lei
- Spania 631 euro - 23.031.500 lei
- Grecia 668 euro - 24.382.000 lei
- Franta 1.218 euro - 44.457.000 lei
- Belgia 1.234 euro - 45.041.000 lei
- Marea Britanie 1.269 euro - 46.318.500 lei
- Olanda 1.273 euro - 46.464.500 lei
- Irlanda 1.293 euro - 47.194.500 lei
- Luxembourg 1.503 euro - 54.859.500 lei
De aceea vreau să mulţumesc pe această cale tuturor guvernelor:
1 - Roman
2 - Stolojan
3 - Văcăroiu
4 - Ciorbea
5 - Vasile
6 - Isărescu
7 - Năstase
8 - Tăriceanu
şi să vă reamintesc dumneavostră că ştiţi doar să le oferiţi funcţia, nu să le-o şi luaţi. Mai vreau să mulţumesc şi celor 5 federaţii sindicale (mă tot întreb de ce e nevoie de atîtea, oare ca sa fim cît mai dezbinaţi cu putinţă?)
1 - C.N.S.L.R. - Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania - Fratia;
2 - B.N.S. - Blocul National Sindical;
3 - C.N.S.C.A. - Confederatia Nationala Sindicala Cartel Alfa;
4 - C.S.D.R. - Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania;
5 - C.S.N. Meridian - Confederatia Sindicala Nationala Meridian.
Şi vreau totuşi să fac o precizare: conform DEX, sindicat = organizaţie al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice, etc ale membrilor ei. Mulţumesc pentru atenţie!
Atîta praf în ochi că îmi dau lacrimile... Dacă guvernul ne oferă un salariu minim de 5.000.000 lei (136 euro) iar sindicatele negociază pentru 6.000.000 lei (165 euro) vă daţi seama că îmi vine să plîng cu vorbe. În condiţiile în care venitul este sub 500 euro eu nu văd nici în ruptul capului cum se poate trăi într-o ţară cu preţuri mai mari decît în state europene superdezvoltate. Sindicatele sînt de faţadă, liderii de sindicate sînt mînjiţi, corupţi şi fără credibilitate iar muncitorul este singur împotriva unui sistem impotent şi răuvoitor. De aceea nici o acţiune a sindicatelor nu atrage muncitorul în stradă chiar dacă foamea e mare... Un sindicat care vrea sa-mi ofere 6 mil. salariu este parte integrantă dintr-un guvern de rahat. Avem guvernul şi sindicaliştii pe care-i merităm.
Iată alte "atitudini" luate de politicienii nostri:
- PD-L propune un salariu minim de 5.750.000 (158 euro).
- Tariceanu propune sindicatelor mărirea lefii minime în octombrie 2008 de la 5.000.000 lei (136 euro) la 5.400.000 lei (148 euro)
- Varujan Vosganian ne propune exact ca Tăriceanu
Şi acum, ca să putem face o comparaţie, vin sindicatele şi propun o supersalarizare:
de la 5.000.000 le (136 euro) să crească pîîîîîînăăăă la 6.000.000 lei (165 euro).
Adică băieţii ăştia de la sindicate chiar au treabă, chiar muncesc, chiar negociază cu guvernul.
La final vreau să înşir cîteva salarii minime din europa:
- ROMANIA 137 euro - 5.000.000 leo
- Portugalia 437 euro - 15.950.000 lei
- Slovenia 512 euro - 18.688.000 lei
- Malta 580 euro - 21.170.000 lei
- Spania 631 euro - 23.031.500 lei
- Grecia 668 euro - 24.382.000 lei
- Franta 1.218 euro - 44.457.000 lei
- Belgia 1.234 euro - 45.041.000 lei
- Marea Britanie 1.269 euro - 46.318.500 lei
- Olanda 1.273 euro - 46.464.500 lei
- Irlanda 1.293 euro - 47.194.500 lei
- Luxembourg 1.503 euro - 54.859.500 lei
De aceea vreau să mulţumesc pe această cale tuturor guvernelor:
1 - Roman
2 - Stolojan
3 - Văcăroiu
4 - Ciorbea
5 - Vasile
6 - Isărescu
7 - Năstase
8 - Tăriceanu
şi să vă reamintesc dumneavostră că ştiţi doar să le oferiţi funcţia, nu să le-o şi luaţi. Mai vreau să mulţumesc şi celor 5 federaţii sindicale (mă tot întreb de ce e nevoie de atîtea, oare ca sa fim cît mai dezbinaţi cu putinţă?)
1 - C.N.S.L.R. - Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania - Fratia;
2 - B.N.S. - Blocul National Sindical;
3 - C.N.S.C.A. - Confederatia Nationala Sindicala Cartel Alfa;
4 - C.S.D.R. - Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania;
5 - C.S.N. Meridian - Confederatia Sindicala Nationala Meridian.
Şi vreau totuşi să fac o precizare: conform DEX, sindicat = organizaţie al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice, etc ale membrilor ei. Mulţumesc pentru atenţie!
joi, 26 iunie 2008
Generaţia "La' că creşte"
Meneopol Ofticatul
De ce sîntem cei mai trişti locuitori ai europei...? Răspunsul este atit de aproape de noi. Am avut fericita ocazie să particip zilele trecute la un spectacol oferit de nişte copilaşi (de altfel nişte genii muzicale), muzica bună, soliştii deasemenea, profesorii.. oameni cu devotament. Lipsea un singur lucru: zîmbetul de fericire şi împlinire al copiilor. Şi nu pot să cred nici în ruptul capului că 95% dintre copilaşi aveau probleme atît de grave în familie încît să aducă atîta tristeţe în viaţa lor. Erau prea pătrunşi de grijile lor iar bucuria care mi-au dăruit prin cîntecul lor nu-i bucura deloc. Nefericiţi rău de tot... Adevărul e că nu ştim să ne jucăm cu copii noştri, ne ascundem după deget şi inventăm scuze gen "program de lucru prea mare"; Nu ştim să le arătăm că ne place ceea ce fac cînd fac bine iar cînd greşesc nu ezităm să le reproşăm înzecit; Le spunem prea des că pentru fiecare cadou "Moşul" munceşte foarte mult, făra să ne dăm seama ca ei ştiu cine-i moşul; (ce paraşută de "Moş", "scoate ochii" unui copil...?) Şi apropos de asta... prea îi tratăm ca pe nişte proşti în condiţiile în care mulţi dintre ei sînt cu două capete peste nivelul nostru de inteligenţă; Nu avem grijă de alimentaţia lor şi îi cam uităm în faţa televizorului; Limbajul nostru în faţa lor este pur şi simplu degradant iar lor le cerem decenţă în limbaj; Lista poate continua dar mă opresc aici pentru că (încă) nu am copil şi pot fi acuzat că vorbesc în necunoştinţă de cauză. Dar...
Mă doare în fund de tristeţea, durerile, boalele, neîmplinirile, nehotărîrile voastre... Copii trebuie învăţaţi să se bucure de amănuntele adevărate din jurul lor cumar fi primăvara, muzica, animalele, soarele, noaptea, culorile, cerul cu norii, marea şi muntele. I-ati plictisit şi blazat cu cea şcolă unde, sincer cred că nu vor învăţa mare lucru. I-aţi zvîrlit în creşe, grădiniţe şi şcoli cu speranţa că se va ocupa sistemul de învăţămînt de educaţia lor. Surpriză: educaţia se predă acasă, nu în afara ei. I-aţi forţat să meargă la facultăţi şi şcoli înalte atunci cînd ei îşi doreau o meserie sau erau născuţi pentru artă. Astăzi găsim preoţi, poliţişti, medici, profesori cu înclinaţii şpăgare şi criminale, păduri distruse de gunoaiele noastre menajere (ştiai că o pungă de plastic aruncată în natură se descompune în 100 de ani?), limbajul obscen a devenit o normalitate a vocabularului nostru, respectul faţă de semmenii noştri a dispărut cu desăvîrşire, muncim fără să producem iar cînd producem sau oferim servicii o facem cu bună ştiinţă prost... şi-aici lista poate continua. Toate astea sînt rezultatul unor ani de educaţie cel puţin ciudată (nu pot să uit părinţii care-şi trimiteau copii la facultate ca să aibă odrasla un loc "călduţ" de muncă...).
Încă ne sperie civilizaţia şi asta pentru că are reguli simple dar "prea" stricte. Nu-i aşa că nu ai fi deacord să primeşti o amendă egală cu salariul tău dacă ai arunca un bilet de autobuz pe stradă? Te rog doar să-ţi arunci o privire la felul cum se formează un rînd (la noi i se spune codă şi pe nună dreptate): oamenii stau foarte apropiaţi unul de altul, înghesuiţi şi asta chiar dacă sînt doar cîţiva, se aşează unul lîngă celălalt în loc să se aşeze unul în spatele celuilalt... Ştiu că pun accentul foarte mult pe amănunte la prima vedere neinteresante dar să ştii ca acestea arată foarte clar gradul nostru de educaţie şi inteligenţă.
Şi pentru că nu vreau să ne îndepartăm de copii, astăzi, pentru că e 1 IUNIE, NU meregeţi la vot, mergeţi în parc cu copilul vostru, aveţi cîştig garantat. Privirea matură a unui copil ar trebui să ne sperie, copilăria înseamnă imaginaţie, fantastic şi zîmbet naiv. Învaţă-ţi copilul să-şi folosească imaginaţia, intră tu în lumea lui si fă-l să zîmbească sănătos. Noi sîntem generaţia "La' că creşte..." şi nu sîntem prea sănatoşi, ar fi cazul să înţelegem că educaţia e unealta care formează un om sănătos şi onest. Educţia se face doar acasă. Exclusiv acasă.
De ce sîntem cei mai trişti locuitori ai europei...? Răspunsul este atit de aproape de noi. Am avut fericita ocazie să particip zilele trecute la un spectacol oferit de nişte copilaşi (de altfel nişte genii muzicale), muzica bună, soliştii deasemenea, profesorii.. oameni cu devotament. Lipsea un singur lucru: zîmbetul de fericire şi împlinire al copiilor. Şi nu pot să cred nici în ruptul capului că 95% dintre copilaşi aveau probleme atît de grave în familie încît să aducă atîta tristeţe în viaţa lor. Erau prea pătrunşi de grijile lor iar bucuria care mi-au dăruit prin cîntecul lor nu-i bucura deloc. Nefericiţi rău de tot... Adevărul e că nu ştim să ne jucăm cu copii noştri, ne ascundem după deget şi inventăm scuze gen "program de lucru prea mare"; Nu ştim să le arătăm că ne place ceea ce fac cînd fac bine iar cînd greşesc nu ezităm să le reproşăm înzecit; Le spunem prea des că pentru fiecare cadou "Moşul" munceşte foarte mult, făra să ne dăm seama ca ei ştiu cine-i moşul; (ce paraşută de "Moş", "scoate ochii" unui copil...?) Şi apropos de asta... prea îi tratăm ca pe nişte proşti în condiţiile în care mulţi dintre ei sînt cu două capete peste nivelul nostru de inteligenţă; Nu avem grijă de alimentaţia lor şi îi cam uităm în faţa televizorului; Limbajul nostru în faţa lor este pur şi simplu degradant iar lor le cerem decenţă în limbaj; Lista poate continua dar mă opresc aici pentru că (încă) nu am copil şi pot fi acuzat că vorbesc în necunoştinţă de cauză. Dar...
Mă doare în fund de tristeţea, durerile, boalele, neîmplinirile, nehotărîrile voastre... Copii trebuie învăţaţi să se bucure de amănuntele adevărate din jurul lor cumar fi primăvara, muzica, animalele, soarele, noaptea, culorile, cerul cu norii, marea şi muntele. I-ati plictisit şi blazat cu cea şcolă unde, sincer cred că nu vor învăţa mare lucru. I-aţi zvîrlit în creşe, grădiniţe şi şcoli cu speranţa că se va ocupa sistemul de învăţămînt de educaţia lor. Surpriză: educaţia se predă acasă, nu în afara ei. I-aţi forţat să meargă la facultăţi şi şcoli înalte atunci cînd ei îşi doreau o meserie sau erau născuţi pentru artă. Astăzi găsim preoţi, poliţişti, medici, profesori cu înclinaţii şpăgare şi criminale, păduri distruse de gunoaiele noastre menajere (ştiai că o pungă de plastic aruncată în natură se descompune în 100 de ani?), limbajul obscen a devenit o normalitate a vocabularului nostru, respectul faţă de semmenii noştri a dispărut cu desăvîrşire, muncim fără să producem iar cînd producem sau oferim servicii o facem cu bună ştiinţă prost... şi-aici lista poate continua. Toate astea sînt rezultatul unor ani de educaţie cel puţin ciudată (nu pot să uit părinţii care-şi trimiteau copii la facultate ca să aibă odrasla un loc "călduţ" de muncă...).
Încă ne sperie civilizaţia şi asta pentru că are reguli simple dar "prea" stricte. Nu-i aşa că nu ai fi deacord să primeşti o amendă egală cu salariul tău dacă ai arunca un bilet de autobuz pe stradă? Te rog doar să-ţi arunci o privire la felul cum se formează un rînd (la noi i se spune codă şi pe nună dreptate): oamenii stau foarte apropiaţi unul de altul, înghesuiţi şi asta chiar dacă sînt doar cîţiva, se aşează unul lîngă celălalt în loc să se aşeze unul în spatele celuilalt... Ştiu că pun accentul foarte mult pe amănunte la prima vedere neinteresante dar să ştii ca acestea arată foarte clar gradul nostru de educaţie şi inteligenţă.
Şi pentru că nu vreau să ne îndepartăm de copii, astăzi, pentru că e 1 IUNIE, NU meregeţi la vot, mergeţi în parc cu copilul vostru, aveţi cîştig garantat. Privirea matură a unui copil ar trebui să ne sperie, copilăria înseamnă imaginaţie, fantastic şi zîmbet naiv. Învaţă-ţi copilul să-şi folosească imaginaţia, intră tu în lumea lui si fă-l să zîmbească sănătos. Noi sîntem generaţia "La' că creşte..." şi nu sîntem prea sănatoşi, ar fi cazul să înţelegem că educaţia e unealta care formează un om sănătos şi onest. Educţia se face doar acasă. Exclusiv acasă.
Oraşul meu
Meneopol Ofticatul
Oraşul meu e roşu. Parca aş trăi într-un bordel. Curve... Peste tot doar curve. Dacă ai privirea ageră vezi curve şi la primărie şi la consiliul judeţului. Toţi care au decizia în mînă sînt nişte prostituate ieftine (avînd în vedere ca au fost votaţi doar de pensionari).
Pe centură curve. În poliţie doar curve. Şi dacă contrariile se atrag atunci putem spune că curvele de pe centură nu se vor întîlni prea curînd cu curvele din poliţie... Am dreptate?
Dacă ne uităm mai atent la investiţiile care se fac în oraşul meu observăm că adevăraţii investitori sînt cei din lumea interlopă (care tocmai ce a început să se "radă" din interior, fie vorba între noi, avantaj... noi. Cu cît mor mai mulţi cu atît ne lecuim mai repede.) Ăştia au început să-şi facă "prieteni" în toate instituţiile de mare interes: media, administraţie locală, justiţie... Cine se-aseamănă se-adună.
Biserica e curvă de cînd o ştiu dar... Am un amic din Olanda (ăia care care ne-au bătut la campionatul european de fotbal fără să-şi dorească). Acest amic face un pustiu de bine şi se căsătoreşte cu o româncă, adică îi face viaţa puţin mai simplă acesteia. Problema apare cînd un preot mult prea zelos încearcă (timp de 3 ore) să-l convertească pe acesta la ortodoxism. Nu-l interesa dacă acesta are sau nu habar de religia noastră (prăfuită, după părerea mea), crede sau nu în dumnezeul nostru (şi acesta destul de depăşit de vremuri). Dădea bine în faţa "preafericitului" sau la CV-ul lui dacă reuşea să mai boteze unu'. Marfă şi biserica asta...
Şi apropos de biserică, în oraşul meu s-au ridicat mai multe biserici decît blocuri în ultimii 18 ani. Bisericile toate şi-au pus boxe şi staţii de amplificare ca să "amplifice" sentimentul de înviere dar... biserica nu ştie că dragoste cu forţa nu se face? Acesta-i viol. Poate am să mai scriu despre acest subiect că tare mă mai deranjează curvele astea cu sutană...
Oraşul meu e un "RED LIGHT DISTRICT" (ce comparaţie folosesc şi eu...) dar nu interzis, ascuns, pedepsit... Sîntem roşii fără scrupule, jenă, şi sîntem mîndri de asta.
Oraşul meu e roşu. Parca aş trăi într-un bordel. Curve... Peste tot doar curve. Dacă ai privirea ageră vezi curve şi la primărie şi la consiliul judeţului. Toţi care au decizia în mînă sînt nişte prostituate ieftine (avînd în vedere ca au fost votaţi doar de pensionari).
Pe centură curve. În poliţie doar curve. Şi dacă contrariile se atrag atunci putem spune că curvele de pe centură nu se vor întîlni prea curînd cu curvele din poliţie... Am dreptate?
Dacă ne uităm mai atent la investiţiile care se fac în oraşul meu observăm că adevăraţii investitori sînt cei din lumea interlopă (care tocmai ce a început să se "radă" din interior, fie vorba între noi, avantaj... noi. Cu cît mor mai mulţi cu atît ne lecuim mai repede.) Ăştia au început să-şi facă "prieteni" în toate instituţiile de mare interes: media, administraţie locală, justiţie... Cine se-aseamănă se-adună.
Biserica e curvă de cînd o ştiu dar... Am un amic din Olanda (ăia care care ne-au bătut la campionatul european de fotbal fără să-şi dorească). Acest amic face un pustiu de bine şi se căsătoreşte cu o româncă, adică îi face viaţa puţin mai simplă acesteia. Problema apare cînd un preot mult prea zelos încearcă (timp de 3 ore) să-l convertească pe acesta la ortodoxism. Nu-l interesa dacă acesta are sau nu habar de religia noastră (prăfuită, după părerea mea), crede sau nu în dumnezeul nostru (şi acesta destul de depăşit de vremuri). Dădea bine în faţa "preafericitului" sau la CV-ul lui dacă reuşea să mai boteze unu'. Marfă şi biserica asta...
Şi apropos de biserică, în oraşul meu s-au ridicat mai multe biserici decît blocuri în ultimii 18 ani. Bisericile toate şi-au pus boxe şi staţii de amplificare ca să "amplifice" sentimentul de înviere dar... biserica nu ştie că dragoste cu forţa nu se face? Acesta-i viol. Poate am să mai scriu despre acest subiect că tare mă mai deranjează curvele astea cu sutană...
Oraşul meu e un "RED LIGHT DISTRICT" (ce comparaţie folosesc şi eu...) dar nu interzis, ascuns, pedepsit... Sîntem roşii fără scrupule, jenă, şi sîntem mîndri de asta.
sâmbătă, 2 februarie 2008
Cele 10 porunci - Cică "iubeste-ţi aproapele"
Meneopol Ofticatul
Lipsa de opinie a acestui popor este nocivă ca un căcat într-un bazin de purificare a apei potabile: nu îmbolnăveşte pe toată lumea ci "doar" majoritatea, dacă stă la fundul apei (aşa cum este opinia acestui popor, la fund) nici nu pute, nici nu miroase, nici usturoi n-a mîncat...Se făcea că în ţara asta de mahări Becalieni şi Columbeni... Tăricenii şi Băseştii au pornit o tăvăleală de-ţi vine să hăuleşti ca Maria Dragomiroiu. Că de ce să fie Norica că doar ea a masluit nişte voturi în "colaborare" cu nepoţica... Da' de ce n-ar fi că doar e om de vază în PeNeLeu... Şi iaca cum se făcu iarăşi că avem ce difuza la ştiri, avem ce bîrfi pe la colţuri... Dar apropos de bîrfă: nu vreţi voi să ne aducem aminte de cîteva subiecte de bîrfă? Cum ar fi:
1 - Ştiaţi că, mai demult, inainte de revoluţia de la '89 exista o gască din care făceau parte Irinel Columbeanu (foto 1), Adrian Nastase (foto 2), Mădălin Voicu (foto 3), Petre Roman (foto 4), Nicu, Valentin şi Zoia Ceauşescu, Jean Maurer (fiul fostului prim-ministru comunist Ion Gheorghe Maurer), Serghei Mizil (baiatul lui Paul Niculescu-Mizil, numărul II în Comitetul Central) şi mulţi alţi actuali conducători de oşti? Poate nu mă deranja această înşiruire de nume dacă ei nu ar fi fost şi astăzi capete de afiş (vezi "Mătuşa Tamara", "Vioara lu' Mădălin", "Irinel şi Columbeanitul fermecat" etc. etc.
2 - Işi mai aduce cineva aminte de accidentul soldat cu decesul unei familii intregi produs de soţia lu' tov. Adrian Păunescu (foto 5)? Vroiam doar aşa, să aduc aminte subiectul... Chiar, mai ştie cineva ceva de subiect, de fetiţa care a rămas singură pe lume, de Păunescu şi soţia...?
Poate voi mai răvăşi puţin prin "amintiri de neuitat" dar acum vă las că aveţi probleme mari: creşte preţul gazului aproape lunar, benzina mai mai că a-ntrecut preţul de-afară, Băsescu îl băşeşte pe Tăriceanu, Tăriceanu îl tăriceşte pe Băsescu, salariile lor cresc, trebuie să vă ţineţi gura că cineva spunea odată "...acum noi sîntem la putere, ei să facă ciocu' mic..."(Anca Constantinescu foto 6),vin alegerile şi trebuie să le ascultaţi oferta, trebuie să-l folosiţi pe " î " din " a ", trebuie să învăţaţi să număraţi leii grei, trebuie să vă îndreptaţi atenţia cît mai mult către Cioacă şi Elodia sa, trebuie să idolatrizaţi miliardari... sinteţi atît de prinşi în aceste treburi dictate cu atîta îndemînare că am impresia că vă plictisesc cu nişte realităţi prea palpabile şi sîngeroase pentru voi.
Astazi am vorbit despre a-V-a poruncă - Iubeşte-ţi aproapele - deci ai grijă să nu uiţi de cei din lista de mai sus. Ei nu uită de tine niciodată... Şi incă ceva: să nu uitaţi nici de Orban că nici el nu a lovit o personă pe trecerea de pietoni. Şi dacă "legea" a pus dreptatea de partea lui, tu ar trebui să-l pedepseşti, asta înseamnă opinie.
vineri, 25 ianuarie 2008
Cintec deplin
N-ai dezmierda de n-ar fi să blestemi,
Surîd numai acei care suspină.
Şi n-ai fi rîs de n-ar fi fost să gemi
De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai
Cu mîna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colţ de rai
De n-ai avea şi-un strop de iad in tine.
Şi nu te-nalţi pînă nu cazi
Cu fruntea grea în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cîntecul de azi,
E pentru c-ai murit în lacrima de-aseară…
marți, 25 decembrie 2007
Cu Dumnezeu înainte sau…???
Meneopol Ofticatul
Am tot crezut în Dumnezeu, ba mai mult decît atît, am tot sperat cã existã şi cã….
Ori e vîrsta de vinã, ori am vazut destule la viaţa mea, ori am fost dezamãgit prea tare de cele din jurul meu dar… mi s-a cam acrit de acest personaj de care se tot folosesc unele instituţii “doar” ca sã mã manipuleze.
Biserica, aceastã instituţie plinã de lingãi materialişti, scursuri şi turnãtori profesionişti… le-aş mai gãsi cîteva “calitãţi” dar nu vreau sã parã cã forţez nota. Aceasta, care pare atît de schingiuitã de toate regimurile e una din singurele instituţii care a trecut ca raţa prin apă străbãtînd toate cãrãrile fãrã a se abate de la drumul ei. Şi dacã vi s-a pãrut cã biserica e puţin slãbitã şi fãrã vlagã e doar o impresie, puterea Bisericii e foarte mare şi foarte periculoasã. Ca dovadã toate regimurile s-au folosit de aceasta şi toate regimurile i-au oferit funcţii înalte şi beneficii materiale pe mãsurã.
Biserica, aceastã armã de manipulare în masã, îşi trimite din vechi timpuri vîrful de lance în fiecare colţişor de casã, acesta “învaţã” de bine pe toatã lumea şi ne cãlãuzeşte paşii spre cãrarea pe care trebuie sã mergem, fiind acoperit de celebra frazã “biserica ne învaţã numai de bine”.
Departe de mine gîndul de-a aduce în discuţie cazuri de preoţi fãrã har, beţivi, curvari, dornici de înavuţire, mincinoşi şi trãdãtori… acestea sînt o micã problemã de ordine interioarã în sînul instituţiei. Încerc doar sã mã detaşez şi sã observ amãnunte, atît. Ce fel de amãnunte? Spre exemplu cum se înghesuie masele de oameni sã pupe nişte oase; cum, la fel, mase întregi de oamneni se strivesc în picioare pentru un blid de mincare la nuştiu ce parastas organizat de Preafericiţii noştrii… Observ (şi mã îngrozesc) cîtã putere au feţele bisericeşti în administraţiile locale, în politicã în general, asta ar trebui sã ne sperie tare de tot. Observ, de asemenea îngrozit, cît de influent e clerul bisericesc în media…
Şi, cel mai dureros este cã, de undeva de sus fictivul Dumnezeu priveşte şi aprobã masacrul sufletesc şi exterminarea individului prin manipularea intelectului. Şi sînt sãtul sã tot aştept sã se coboare şi sã mã apere de biserica patronata de el. Dar, poate intr-o bunã zi, noi ãştia care nu plecam urechea la "învăţăturile" lui, o sã ne aducem aminte ca avem dreptul nostru la opinie si-o sa dãm de pãmînt cu Dumnezeul mamii lor de pungaşi…
Tare-aş vrea sã vã vãd odatã treziţi la viaţã !
Am tot crezut în Dumnezeu, ba mai mult decît atît, am tot sperat cã existã şi cã….
Ori e vîrsta de vinã, ori am vazut destule la viaţa mea, ori am fost dezamãgit prea tare de cele din jurul meu dar… mi s-a cam acrit de acest personaj de care se tot folosesc unele instituţii “doar” ca sã mã manipuleze.
Biserica, aceastã instituţie plinã de lingãi materialişti, scursuri şi turnãtori profesionişti… le-aş mai gãsi cîteva “calitãţi” dar nu vreau sã parã cã forţez nota. Aceasta, care pare atît de schingiuitã de toate regimurile e una din singurele instituţii care a trecut ca raţa prin apă străbãtînd toate cãrãrile fãrã a se abate de la drumul ei. Şi dacã vi s-a pãrut cã biserica e puţin slãbitã şi fãrã vlagã e doar o impresie, puterea Bisericii e foarte mare şi foarte periculoasã. Ca dovadã toate regimurile s-au folosit de aceasta şi toate regimurile i-au oferit funcţii înalte şi beneficii materiale pe mãsurã.
Biserica, aceastã armã de manipulare în masã, îşi trimite din vechi timpuri vîrful de lance în fiecare colţişor de casã, acesta “învaţã” de bine pe toatã lumea şi ne cãlãuzeşte paşii spre cãrarea pe care trebuie sã mergem, fiind acoperit de celebra frazã “biserica ne învaţã numai de bine”.
Departe de mine gîndul de-a aduce în discuţie cazuri de preoţi fãrã har, beţivi, curvari, dornici de înavuţire, mincinoşi şi trãdãtori… acestea sînt o micã problemã de ordine interioarã în sînul instituţiei. Încerc doar sã mã detaşez şi sã observ amãnunte, atît. Ce fel de amãnunte? Spre exemplu cum se înghesuie masele de oameni sã pupe nişte oase; cum, la fel, mase întregi de oamneni se strivesc în picioare pentru un blid de mincare la nuştiu ce parastas organizat de Preafericiţii noştrii… Observ (şi mã îngrozesc) cîtã putere au feţele bisericeşti în administraţiile locale, în politicã în general, asta ar trebui sã ne sperie tare de tot. Observ, de asemenea îngrozit, cît de influent e clerul bisericesc în media…
Şi, cel mai dureros este cã, de undeva de sus fictivul Dumnezeu priveşte şi aprobã masacrul sufletesc şi exterminarea individului prin manipularea intelectului. Şi sînt sãtul sã tot aştept sã se coboare şi sã mã apere de biserica patronata de el. Dar, poate intr-o bunã zi, noi ãştia care nu plecam urechea la "învăţăturile" lui, o sã ne aducem aminte ca avem dreptul nostru la opinie si-o sa dãm de pãmînt cu Dumnezeul mamii lor de pungaşi…
Tare-aş vrea sã vã vãd odatã treziţi la viaţã !
vineri, 14 decembrie 2007
APOCALIPSÃ
Meneopol Ofticatul
Se surpã cerul,
Prãvale cãldura,
A luat foc şi focul
Şi noroiul şi ura.
Aud privirile
Cum calcã pe ape,
Scrîşnind şenilele
Între fãlci de hîrtoape.
Scînceşte metalul
Cînd dã cap în cap.
Mã-nfioarã şi gîndul
Cã n- am cum sã scap…
Nu e loc sã-ţi lipeşti
O dorinţã pe cer.
Cerul e unde eşti,
Arde mocnit dar lejer.
Zîmbeşte ironic
Dumnezeul de sus
Şi repetã sadic:
“De spus eu v-am spus!”
Toate aceste secunde
Pentru mine sînt vieţi.
Cum vã stingeţi se-aude,
Ca o urmă sînteţi.
Inundã o linişte ce calcã şi-ndeasã
Pale de fum pe o stea încã ştearsã.
Fumul fecundã planeta umilã,
Sã renasc e pedeapsã sau e doar… milã???
7 decembrie2007
Se surpã cerul,
Prãvale cãldura,
A luat foc şi focul
Şi noroiul şi ura.
Aud privirile
Cum calcã pe ape,
Scrîşnind şenilele
Între fãlci de hîrtoape.
Scînceşte metalul
Cînd dã cap în cap.
Mã-nfioarã şi gîndul
Cã n- am cum sã scap…
Nu e loc sã-ţi lipeşti
O dorinţã pe cer.
Cerul e unde eşti,
Arde mocnit dar lejer.
Zîmbeşte ironic
Dumnezeul de sus
Şi repetã sadic:
“De spus eu v-am spus!”
Toate aceste secunde
Pentru mine sînt vieţi.
Cum vã stingeţi se-aude,
Ca o urmă sînteţi.
Inundã o linişte ce calcã şi-ndeasã
Pale de fum pe o stea încã ştearsã.
Fumul fecundã planeta umilã,
Sã renasc e pedeapsã sau e doar… milã???
7 decembrie2007
luni, 26 noiembrie 2007
COINCIDENTE
Meneopol Ofticatul
Am avut neşansa acum ceva timp să mă internez cu ceva probleme... destul de grave. Printre toate intervenţiile medicale specifice bolii mele s-a numărat şi transfuzia de sînge. Şi a fost nevoie de ceva sînge. La fiecare transfuzie asistentele mă rugau insistent să trimit donatori la centrul de recoltare pentru că ducem lipsă de singe. Recunosc că am avut oameni de nădejde în jurul meu şi că am adus donatori chiar mai mulţi decît era necesar. Dar lafel de mult trebuie să recunosc că nu am crezut cu adevărat că sînt probleme majore în acest domeniu, al recoltării sîngelui şi nu am crezut că m-ar fi lăsat să mor dacă nu aduceam donatori. Coincidenţa face ca, la o săptămînă după externare să ascult o ştire la EuropaFm, care relata cum o persoană şi-a pierdut viaţa într-un spital (neinteresant unde) din cauza lipsei de sînge din grupa sanguină din care făcea parte. Dragul meu cititor, sînt convins că ştirea în sine, chiar dacă ar fi s-o asculţi de cîteva ori, chiar dacă ar fi să reflectezi cîteva minute măcar... nu te-ar mişca, nu te-ar afecta cu nimic aşa cum mi-a transmis mie o stare de... nelinişte. Aş fi putut fi in locul lui, rudele şi prietenii mei ar fi putut fi în locul rudelor şi prietenilor lui... Mă întreb de cîteva zile ce-au simţit toţi acei oameni din jurul lui care se vedeau cu mîinile legate. Medici, rude, prieteni... Cînd auzi despre boli grele (dar rare) parcă nu eşti atît de implicat dar aici e vorba de... sînge. Sîngele este (paradoxal) pe toate drumurile, trebuie doar recoltat. Noi, cei mulţi şi manipulaţi (asta cred eu că sîntem noi) am putea fi "încolonaţi" şi trimişi la centrele de recoltare. Mai cred ca Ministerul (mamii lor de pungaşi) ar putea să inventeze altfel de analize oblighatorii în care s-ar putea include şi donarea sîngelui. Mai cred că nu sîntem informaţi şi că se face foarte puţin în direcţia asta...
Iar voi, cititorii, ar fi ideal dacă aţi avea opinie şi altă atitudine, nu mai staţi la mîna sorţii... Părerea mea!
Am avut neşansa acum ceva timp să mă internez cu ceva probleme... destul de grave. Printre toate intervenţiile medicale specifice bolii mele s-a numărat şi transfuzia de sînge. Şi a fost nevoie de ceva sînge. La fiecare transfuzie asistentele mă rugau insistent să trimit donatori la centrul de recoltare pentru că ducem lipsă de singe. Recunosc că am avut oameni de nădejde în jurul meu şi că am adus donatori chiar mai mulţi decît era necesar. Dar lafel de mult trebuie să recunosc că nu am crezut cu adevărat că sînt probleme majore în acest domeniu, al recoltării sîngelui şi nu am crezut că m-ar fi lăsat să mor dacă nu aduceam donatori. Coincidenţa face ca, la o săptămînă după externare să ascult o ştire la EuropaFm, care relata cum o persoană şi-a pierdut viaţa într-un spital (neinteresant unde) din cauza lipsei de sînge din grupa sanguină din care făcea parte. Dragul meu cititor, sînt convins că ştirea în sine, chiar dacă ar fi s-o asculţi de cîteva ori, chiar dacă ar fi să reflectezi cîteva minute măcar... nu te-ar mişca, nu te-ar afecta cu nimic aşa cum mi-a transmis mie o stare de... nelinişte. Aş fi putut fi in locul lui, rudele şi prietenii mei ar fi putut fi în locul rudelor şi prietenilor lui... Mă întreb de cîteva zile ce-au simţit toţi acei oameni din jurul lui care se vedeau cu mîinile legate. Medici, rude, prieteni... Cînd auzi despre boli grele (dar rare) parcă nu eşti atît de implicat dar aici e vorba de... sînge. Sîngele este (paradoxal) pe toate drumurile, trebuie doar recoltat. Noi, cei mulţi şi manipulaţi (asta cred eu că sîntem noi) am putea fi "încolonaţi" şi trimişi la centrele de recoltare. Mai cred ca Ministerul (mamii lor de pungaşi) ar putea să inventeze altfel de analize oblighatorii în care s-ar putea include şi donarea sîngelui. Mai cred că nu sîntem informaţi şi că se face foarte puţin în direcţia asta...
Iar voi, cititorii, ar fi ideal dacă aţi avea opinie şi altă atitudine, nu mai staţi la mîna sorţii... Părerea mea!
vineri, 23 noiembrie 2007
Manelistu' vs Mîrlanu'
Meneopol Ofticatul
Am şi-aici o mare nedumerire: cine mama lu' dracu e mai tare: manelistu' sau mîrlanu'?
Dacă ar fi să definim cele două... "secte" nu ar fi chiar aşa de greu.
După părerea mea "manelist" nu e tocmai cel care ascultă manelele. Cred ca marea majoritate ascultă aşa ceva şi asta nu e o problemă atîta timp cît nu ne afectează. Mai degrabă atitudinea ne deranjează... cei care ascultă muzica la maxim (chiar nu contează ce gen), cei care vorbesc tare, mult şi prost, cei care fac chiar orice doar ca să fie văzuti şi auziţi. Avînd în vedere faptul că sîntem în campanie electorală, putem ridica la rang de "manelist" orice canditat care şi-atîrnă de afiş moaca şi tot felul de sloganuri în care nici el nu crede (vezi "Pregătiţi Pentru Europa!" - PD; "Pentru o Românie puternică şi echitabilă" - PSD), din domeniul muzical putem arăta cu degetul orice playback-ist, din domeniul medical "manelist" se cheamă ăla care ia şpagă: medic, asistent, infirmier, etc...
Mîrlanul... este, în mare cel din "Cu cămaşa în gura lor...!", cel care crede că trece discret prin viaţa ta dar care, de fapt îţi terfeleşte liniştea interioară... E un împuţit, un puturos, nemanierat, trădător, nepunctual, insistent şi, ca să fie tacîmul complet, cere cu insistenţă de la ceilalţi exact ce nu oferă. La noi, după atîta amar de vreme de la revoluţie, acum, în era tehnologiei mai există femei care-şi aruncă tampoanele pe geamul de la baie, mai avem spărgători de seminţe în mijlocul marilor oraşe, suflători de muci fără batiste, băutori la colţul blocurilor, grătare în spaţiul "verde" din faţa blocului... şi lista poate continua parcă la nesfîşit.
Mă tot întreb care din cele două categorii mi-aş dori mai mult să-l am vecin de apartament: manelistu' sau mîrlanu'? Să te ţii nenică atunci cînd cele două se vor combina... atunci să vezi culoare-n viaţa ta...
Am şi-aici o mare nedumerire: cine mama lu' dracu e mai tare: manelistu' sau mîrlanu'?
Dacă ar fi să definim cele două... "secte" nu ar fi chiar aşa de greu.
După părerea mea "manelist" nu e tocmai cel care ascultă manelele. Cred ca marea majoritate ascultă aşa ceva şi asta nu e o problemă atîta timp cît nu ne afectează. Mai degrabă atitudinea ne deranjează... cei care ascultă muzica la maxim (chiar nu contează ce gen), cei care vorbesc tare, mult şi prost, cei care fac chiar orice doar ca să fie văzuti şi auziţi. Avînd în vedere faptul că sîntem în campanie electorală, putem ridica la rang de "manelist" orice canditat care şi-atîrnă de afiş moaca şi tot felul de sloganuri în care nici el nu crede (vezi "Pregătiţi Pentru Europa!" - PD; "Pentru o Românie puternică şi echitabilă" - PSD), din domeniul muzical putem arăta cu degetul orice playback-ist, din domeniul medical "manelist" se cheamă ăla care ia şpagă: medic, asistent, infirmier, etc...
Mîrlanul... este, în mare cel din "Cu cămaşa în gura lor...!", cel care crede că trece discret prin viaţa ta dar care, de fapt îţi terfeleşte liniştea interioară... E un împuţit, un puturos, nemanierat, trădător, nepunctual, insistent şi, ca să fie tacîmul complet, cere cu insistenţă de la ceilalţi exact ce nu oferă. La noi, după atîta amar de vreme de la revoluţie, acum, în era tehnologiei mai există femei care-şi aruncă tampoanele pe geamul de la baie, mai avem spărgători de seminţe în mijlocul marilor oraşe, suflători de muci fără batiste, băutori la colţul blocurilor, grătare în spaţiul "verde" din faţa blocului... şi lista poate continua parcă la nesfîşit.
Mă tot întreb care din cele două categorii mi-aş dori mai mult să-l am vecin de apartament: manelistu' sau mîrlanu'? Să te ţii nenică atunci cînd cele două se vor combina... atunci să vezi culoare-n viaţa ta...
Cu cămaşa în gura lor...!
Meneopol Ofticatul
Sînt puţin nedumerit de:
- vecinul de palier care crede că s-a emancipat de cînd foloseste saci menajeri. Seara, înainte de culcare face ce face, işi schimbă sacul vechi cu unul nou dar nu duce gunoiul decît pînă în faţa uşii, pe exterior. Aici, e piesă de vizitat pentru toţi locatarii, de parcă ne-ar fi interesat ce absorbante foloseste cocoana de lîngă el sau cîţi cartofi a bărbierit la ultimul chiolhan... Vecineeee, pute rău!
- şi apropos de curăţenie... mă tot întreb io pe mine, în mintea mea... care o fi inventat scrumiera auto şi ce rost mai are ea dacă şoferii nostrii, la fiecare oprire in faţa unui semafor îşi scutură mucurile în mijocul intersecţiei??? Vecineeee, pute rău! (iar mi-am amintit...)
- şi tot legat de igienă... ţi s-a întîmplat ca cetăţeanul din faţă să-şi sufle mucii razant pe lîngă tine? Într-o zi i-am spus tipului din faţă că-mi vine să borăsc pe el... dar nu a înţeles, s-a uitat nedumerit la faţa mea strepezită. Omule, e inventate deja neşte chestii (li se zice batiste şi nu ştiu de ce) de unică folosire: suflii mucioşii, împachetezi si arunci la coş!
Adevărul este ca vorbesc despre amănunte dar la fel de adevărat este că acestea ne pot provoca stări de greaţă şi silă pentru o zi întreagă. Igiena şi curăţenia străzilor occidentale ne uimeşte de fiecare dată cînd vizităm oraşe de pe alte meleaguri, dar la fel de adevărat este că-i mult mai uşor să-ţi arunci mucul de ţigară sau, după caz, cel din nas acolo unde, poate ar trebui să crească ceva viu, verde şi dătător de ozon...
Sînt puţin nedumerit de:
- vecinul de palier care crede că s-a emancipat de cînd foloseste saci menajeri. Seara, înainte de culcare face ce face, işi schimbă sacul vechi cu unul nou dar nu duce gunoiul decît pînă în faţa uşii, pe exterior. Aici, e piesă de vizitat pentru toţi locatarii, de parcă ne-ar fi interesat ce absorbante foloseste cocoana de lîngă el sau cîţi cartofi a bărbierit la ultimul chiolhan... Vecineeee, pute rău!
- şi apropos de curăţenie... mă tot întreb io pe mine, în mintea mea... care o fi inventat scrumiera auto şi ce rost mai are ea dacă şoferii nostrii, la fiecare oprire in faţa unui semafor îşi scutură mucurile în mijocul intersecţiei??? Vecineeee, pute rău! (iar mi-am amintit...)
- şi tot legat de igienă... ţi s-a întîmplat ca cetăţeanul din faţă să-şi sufle mucii razant pe lîngă tine? Într-o zi i-am spus tipului din faţă că-mi vine să borăsc pe el... dar nu a înţeles, s-a uitat nedumerit la faţa mea strepezită. Omule, e inventate deja neşte chestii (li se zice batiste şi nu ştiu de ce) de unică folosire: suflii mucioşii, împachetezi si arunci la coş!
Adevărul este ca vorbesc despre amănunte dar la fel de adevărat este că acestea ne pot provoca stări de greaţă şi silă pentru o zi întreagă. Igiena şi curăţenia străzilor occidentale ne uimeşte de fiecare dată cînd vizităm oraşe de pe alte meleaguri, dar la fel de adevărat este că-i mult mai uşor să-ţi arunci mucul de ţigară sau, după caz, cel din nas acolo unde, poate ar trebui să crească ceva viu, verde şi dătător de ozon...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
